My blogging from The world

Orice ai – bani, cunoaştere, prestigiu, orice – nu eşti tu. Le ai, ele sunt averile tale, dar tu eşti diferit de ele. În al doilea rând, orice faci nu eşti tu. Poţi face sau nu poţi face ceva.

De exemplu, râzi, dar poţi să râzi sau poţi să nu râzi. Alergi – poţi sau nu să alergi. Dar tu exişti şi nu mai poţi alege asta. Tu deja exişti.
Acţiunea este o alegere. Poţi sau nu să o faci. Poţi sau nu să faci acel “ceva”. Poţi deveni un sfânt sau un hoţ, dar şi sfinţenia şi hoţia ta sunt tot nişte acţiuni. Le poţi alege, le poţi schimba între ele. Un sfânt poate deveni un hoţ şi un hoţ poate deveni un sfânt. Însă nu aceasta este fiinţa ta – ea precede sfinţenia sau hoţia pe care o ai.

Pentru a putea realiza ceva trebuie ca tu să exişti acolo; altminteri nu poţi face nimic. Cine aleargă? Cine râde? Cine fură? Cine devine un sfânt? Fiinţa trebuie să preceadă toate activităţile. Activitatea poate fi aleasă, dar nu şi fiinţa. Fiinţa este cea care alege; nu este alesul şi tu nu poţi să o alegi pe cea care alege – ea există deja şi nu mai poţi face nimic.
Ţine minte: posesiunile, acţiunile, sunt la fel cum este circumferinţa pentru un cerc; dar aici tu eşti centrul…

Osho