My blogging from The world

Deci, diavolul există atâta timp cât zicem că există, adică când zicem că ceva nu este în regulă în lumea perfectă a lui Dumnezeu. Când nu mai zicem lucrul acesta el nu mai există pentru că ființa divină din noi nu zice că ceva este rău. Deci asta este diferența, înțelegi?
Gabriela
Da, așa este. Așa îi dăm energie.
Marius
Dar îl creem, nu numai că îi dăm energie – îl creem și-i dăm energie. După aceea insistăm, că uite așa – începem cu argumente. Deci, nu se poate spune nimic despre exterior pentru că e sub comandă de sus. Putem spune despre noi, putem face transformări la noi, dar despre oameni nu poți să zici nimic despre ei că este Dumnezeu. Deci, oamenii, viața socială, exteriorul, tot ce ne înconjoară este divinul. Nu poți să spui că ceva este rău.
Când nu spui că ceva este rău, atunci devii ființă divină. Deci, trebuie să te păzești de tine. Să nu spui că ceva nu este în ordine.
Gabriela
Și nici măcar pretenții, pentru că ieri a fost vorba despre pretenții. Deci, îi pretindeam lui dumnezeu să fie într-un anumit fel și mai și ceream condica; că de ce Doamne nu ești simplu? Că eu te vreau simplu! Acuma mă bufnește râsul!
Marius
Nu rămâne decât tăcerea! Noi nu ne putem lega de exterior în nici un mod – de oameni, cum sunt ei, nu contează cum sunt ei – în plus ființa divină din noi nu îi vede greșiți. Chiar dacă egoul îi vede greșiți, ființa divină din noi nu îi vede greșiți, ea vede totul bine, nu e supărată, nu e afectată de nimic. De ce? Pentru că nu împarte. Ființa divină are opusele egale. La ea totul este o continuitate, totul este bine așa cum este pentru că vine de la un Dumnezeu care le face pe toate perfecte, nici prin cap nu-i trece că ceva este greșit. Nu poate, nu este făcută în modul acesta. Nu ar mai fi întreagă. Nu ar mai fi putere absolută. Iubirea nu critică, nu împarte, iubirea nu vede nimic greșit.
Cum ieșim noi din iubire? adică din ființa noastră adevărată? prin împărțire, zicem că ceva nu este în regulă, că nu e bine. Și pac, am ieșit! Înțelegi? Deci, nu se poate să spui – spre exemplu în fața ta s-a întâmplat un video din acesta despre lumea bisericească – nu poți să spui că nu este bine, că dacă Dumnezeu a hotărât asta – ce poți tu să faci? Deci, trebuie să lași pe Dumnezeu să facă ce crede el de cuviință. Totul e bine, tot ce se întâmplă în față este bine. Și o despărțire, și o destrămare, și un divorț, și o boală, totul este bine pentru că are o rațiune de sus, sunt reglări care vin de sus și noi nu le știm. Spre exemplu, îți dă acuma cine știe ce suferință ca să nu suferi mai mult data viitoare. Păi e bine. Întotdeauna trebuie să înțelegem că ceea ce face Dumnezeu, chiar dacă e dureros, este bine, este perfect. Deci, nu putem acuza, dar putem arăta din poziția de ego defecțiunile. Înțelegi?
Gabriela
Da.
Marius
Adică, putem să luăm și rolul de ego – de fapt luăm aproape fără să ne dăm seama rolul de ego – și Dumnezeu ne pune după aceea să corectăm pe cineva; și asta trebuie să o acceptăm, înțelegi?

Marius Ghidel