INDISCREȚIE RISIPITĂ

Amprenta existenței mele
Se risipește
Cu fiecare clipă care trece;
Până și pasărea care tocmai mi-a atins privirea
Și-a însușit o fărâmă
Continuându-și zborul.
Neinspirate alegeri am făcut,
De-a lungul timpului
M-a încântat coloritul fluturilor
Nestăpânindu-mă a-i iubi.
În fiecare asfințit al verii
N-am avut puterea să nu mă îndrăgostesc de sângeriul macilor.
Am căutat
Întrebând în stânga
Și în dreapta
Cum arată umbra focului
Dar nu am găsit-o niciodată.
N-am reușit să aflu
Ce se întâmplă cu fluturii iarna
Și nici unde se duc lacrimile
După ce dispar de pe pielea obrazului meu
Lăsându-și amprenta lor sărată
Care se risipește în același timp
Cu amprenta existenței mele.


Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe