My blogging from The world

Există bucurie în frumuseţe. Din frumuseţe se naşte dragostea, expresivitatea şi creativitatea.

Numai un individ frumoas interior poate să fie creativ, pentru că se acceptă pe sine. El este bucuros că este el, este recunoscător că este el, iar din această bucurie şi recunoştinţă apare, normal, creativitatea.

Lui i-ar plăcea să picteze, să compună muzică, să ajute lumea să se dezvolte sau să facă din această lume un loc mai bun. Dar lui i-ar plăcea să facă aceste lucruri pentru că existenţa a făcut atât de multe lucruri pentru el.

Această creativitate se naşte din recunoştinţă – aceasta este adevărata sursă a creativităţii.

Dar acest lucru este posibil numai când te accepţi, atunci când nu încerci să te ascunzi în spatele măştilor, atunci când nu încerci să te camuflezi, când nu dai naştere unei personalităţi, ci permiţi esenţei să te domine.

Animalele nu au personalitate – nu vorbesc aici despre animalele dresate; ele încep să aibă personalitate.

Un câine sălbatic nu are personalitate, el este doar esenţă. Dar odată ce este dresat, el începe să aibă caracter politic, să fie plin de tact. El începe să devină o persoană; el nu mai este un simplu individ. Se preface. Tu îl loveşti şi el continuă să dea din coadă în prezenţa ta, pentru a-ţi aduce laude. Acest lucru semnifică personalitate. Lui i-ar plăcea să te sfâşie în bucăţi, dar ştie că tu eşti şeful şi ştie care sunt limitele. Ştie că în curând se apropie cina şi va fi în dilemă. Va fi bătut şi pedepsit.

Ştie că este neajutorat, aşa că el creează o persoană, o mască. Devine fals, începe să se prefacă, devine civilizat şi educat… şi îşi pierde din frumuseţe…

Osho