My blogging from The world

UN SIMPLU CEAI

Beau un ceai cu gust de toamnă
În care s-au sinucis câteva măceșe
Cu frunze cu tot.
Analizez cu atenție lichidul de o culoare neobișnuită
Din cana albă cu model roșu
În care înoată o lămâie
Ce adineauri tremura prin frigider.
Dincolo de fereastră
Întunericul dosește frigul prin buzunarele pământului
Casele au luat oamenii ostateci
Și îi sfătuiesc să își destăinuiască
Poveștile care îi apasă
Pentru a fi incinerate
La gura mută a sobelor.
În realitate este o capcană
Nici ele nu pot păstra un secret
Și le vor risipi în văzduh
Odată cu fumul și tot oful
Evadat din sufletele lor
De condamnați la viață.
– Vând iluzii, Cumpăr fericire!
Strig numai pentru mine,
Asigurându-mă că nimeni nu mă aude;
În atât de multă noapte
Și în această întindere rece
Doar ploaia bolborosește vântului
Un descântec de dezlegare de cununii.