My blogging from The world

Dincolo de iarnă

Mi-arunc privirea pe fereastră,
În depărtări, în noapte- albastră
Un întuneric greu apasă
Peste pămănt, pe stirpea noastră.

Pe strada tristă geruită
Clipa în loc a fost oprită,
Un felinar uşor clipeşte
Şi doar zăpada mai scrâşneşte.

Trec oameni trişti, îndoliați,
De greul vieții încercați
Îsi poartă straiele cernite
Şi-n cârcă grijile avute.

Îi simt cum calcă apăsat
Simt că de viață au uitat
Şi simt cum frigul ăsta trist
Pe toți ne-a înghețat, ne-a-nvins.

Pe cerul nopții-ndoliat
Luceafărul e împărat
Privirea-i stranie, înghețată,
Îmi sparge sufletul de fată.

Eu avui parte pe pămănt
De un Luceafăr, l-am iubit;
M-am străduit să-i dăruiesc
Tot ce-am simțit c-ar fi firesc.

El, din al negurii ocean,
Cu aerul de Don Juan
Mi-a-ntins covor de trandafiri
Piciorul meu călcând pe spini.

Un înger începe-n tain-a plânge
Din cer o lacrimă se scurge
Îmi spală rana-nsângerată
Viața-mi şopteşte….”Curaj, baiete