My blogging from The world

Condamnarea la dragoste

Realizez că încă pierd
Bucăți din mine și regret;
O bucățică din ce sunt
Ți-am dat-o ție la iubit.

Ți-am dat-o, mult ai stăruit
Că-ți place, și-o vrei cu-mprumut,
Fărâma aceea vinovată
Iubirea ta demult visată.

Mă-ncearc-un straniu gând acum
Te-aștept în capătul de drum
Al sufletului rătăcit
De-o vină-mi este dor de mult.

Caut rostul să mă-nvinuiesc
Caut ochii tăi să ți-i privesc
Și-mi pare că încă aud
O șoaptă tandră ce-am dorit.

Mi-e tristul gând doar un suspin
Nici clipele nu-mi aparțin
Nici rostul meu nu are rost
De te-aș avea, de mi-ai fi fost….

Îmbracă-mi talpa-n a ta palmă
Dă-mi mângâierea ta ușoară
Sărutul meu cel parfumat
Ți-l dărui și vei fi iertat.

Păcatul meu de a te ști
Păcatul de a te dori
Păcatul de a te avea
S-a cuibărit în mintea mea.

Mă judecă, azi mă predau,
Surghiunul ființei tale-l vreau
Vreau condamnarea ta cea dreaptă
La dragoste adevărată
Acea iubire mult visată
Să-mi fii, să-ți fiu, măcar o dată.