My blogging from The world

GLACIALĂ

E ger cumplit, simt pietrele cum crapă,
Cum oamenii aruncă vorbe reci
A înghețat cuvântul și lacrima-i uscată
Pe la fereastra mea, tu, când mai treci?

E slută noaptea și geru-i nărăvaș
De suflet mi se-agață vorbe seci,
Iubiții s-au ascuns, nu-i nimeni în oraș
Pe la fereastra mea, tu, când mai treci?

Își plimbă frigul peste geamuri mâna
Vântul își caută soață printre nude crengi
Chircită tremură o noapte-ntreagă Luna
Sau până, tu, pe la fereastră-mi treci.

E-ndoliat pământul și-al cerului zenit
Trei stele de pe boltă mă veghează reci
Doar trandafirii par că n-au murit
Cu buze-nsângerate întreabă “când mai treci