My blogging from The world

IERTĂRILE

Mă iartă că nu sunt perfectă
În lumea-ți rece, desuetă,
Mă iartă, că din tot ce-a fost
Cu mine ți-ai făcut un rost.

Mă scuză că din lumea-ntreagă
M-am găsit eu să îți cad dragă
Mă iartă că n-am oferit
Atât cât ți-ar fi trebuit.

Mă iartă că ți-am fost plăcere
Şi câte toate peste vrere,
Mă iartă că te-am mângâiat
Pe sufletu-ți îndurerat.

Se poate să-ți fi fost mai mult
Decât vreodată ți-ai dorit,
De grijile ce ți-am purtat
Mă iartă că n-am întrebat.

Mă iartă că ți-am zâmbit dulce
Cănd pleca luna să se culce
Şi iartă-mi vorba de alint
Ce ți-o şopteam în aşternut.

Îmi iartă sufletul prea mare
Că nu s-a plâns că-i greu şi-l doare;
Mă prind de cer şi invoc vântul
Să-mi poarte în zări legământul
De astăzi am să-mi ferec gândul
Căci doar atât mi-a fost cuvântul.