My blogging from The world

„Făt Frumos” de România

„Când privesc zilele de-aur” în care ai apărut
Luminând bolta senină a pământului tău sfânt
Mă așez și-mi pleacă gândul la timpul de început,
Prind să îți zăresc lumina de Luceafăr, strălucind.

Umbra ta se plimb-alene printre magice troiene
Peste „plopii fără soț” zăpada prinde a cerne
Zboară fulgi de nicăieri peste magice cântări
Slobozind în versuri dulci rime rupte din visări.

Se-nsenină actul epic, codrul tainic se îmbracă
Și te strigă lin pădurea, crengile încet se-apleacă
Peste îngerul ce-și smulge pana din aripa dreaptă
Și vrăjit prinde a descrie „Cu gândiri și cu imagini”
Despre tainice amoruri însemnând prea multe pagini.

Despre codrii legănați, îngeri neînaripați
Din iatacu-ntunecat se aude murmurat „Rugăciunea unui Dac”
Dintre stele se desprinde aura de împărat
A scriiturii, pân-atunci, în acel veac.

Te-ai născut „din lacrimă, Făt frumos” de Românie
Slova ta cu aur scrie despre dragostea de glie
Răsărit-ai pentru noi, strălucit-ai și-ai apus
„Sun-o arfă pe-un mormânt” plânge Luna al tău dus
„Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr’ de noroc
Și fără prietini”…..