My blogging from The world

Negrul nopții apasă ca un păcat asupra pământului.
Din când în când câte un strop cu greutatea unei lacrimi se izbește de acoperişul înveşmântat în doliu. Casele mute şi-au ferecat trăirile. De dincolo de o fereastră două suflete gem a durere. Cineva trage periodic dintr-o țigară de parcă ar vrea să ardă toată apăsarea. Priveşte pierdută pe strada ca o panglică neagră. Albul zăpezii o delimitează asemeni unei ațe ce îi tiveşte marginile să nu se destrame. Rareori apare câte o maşină care o croieşte cu lumina farurilor. Felinarul din fața ferestrei a încremenit cu capul plecat. Nici genele lui de raze mu mai clipesc. Doar mucul țigării se aprinde şi se stinge. O noapte neagră fără somn şi fără vise. O noapte neagră ce pentru ea va fi totuşi o altă noapte albă. O cădere de zăpadă o face să tresară. Celălalt suflet geme. Îl ascultă, îşi adună puterile, oftaturile şi totuşi încearcă să-şi spună:
Va fi dimineață, va fi lumină, va fi o nouă zi…..ce bine că „va fi”.
Şi totuşi, alti doi muritori sunt eroii pe seama cărora se mai scrie o poveste.