STRĂINUL DIN INFERN

E noapte de Gerar cu viscol dezlegat
Stăpân mi-este un dor din tine evadat
Mă rup de lumea asta doar pentru o secundă
Trăiri nedeslușite în jurul meu abundă.

Aș trece Styxu-n grabă pe tine să te caut
De-aș ști că te găsesc pe malul celălat
Dar Cerberu-i de strajă-n poarta infernului
Privindu-l mă îngheață simpla prezenț-a lui.

Din apa nemuririi un viscol se adapă
Ajunge o secundă, obrazul mi se crapă
Șoptesc numele tău ca pe o sfântă rugă
Îl simt pe Dumnezeu pe buze cum îmi suflă.

Se-arată iar lumină, se-arată flori și cer
Totul pare real, trăiesc din nou și sper
Să pot să te iubesc, străine, din Infern.

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe