STRĂINUL DIN INFERN
E noapte de Gerar cu viscol dezlegat
Stăpân mi-este un dor din tine evadat
Mă rup de lumea asta doar pentru o secundă
Trăiri nedeslușite în jurul meu abundă.
Aș trece Styxu-n grabă pe tine să te caut
De-aș ști că te găsesc pe malul celălat
Dar Cerberu-i de strajă-n poarta infernului
Privindu-l mă îngheață simpla prezenț-a lui.
Din apa nemuririi un viscol se adapă
Ajunge o secundă, obrazul mi se crapă
Șoptesc numele tău ca pe o sfântă rugă
Îl simt pe Dumnezeu pe buze cum îmi suflă.
Se-arată iar lumină, se-arată flori și cer
Totul pare real, trăiesc din nou și sper
Să pot să te iubesc, străine, din Infern.
Lasă un comentariu