EXISTENȚIAL

Am tot ce mi-a rămas din umbra oglindită
Sărut străin de lacrimi amarnic sângerând
Delir care răzbate din tainicul trecut
Călcâiul șchiopătând prin floare de cucută.

Pe buze am dorință ce arde nerostită
Grăbită să se stingă pe al rugului tău trup
În dimineți mi-e poftă de vers și de cuvânt
Călcâiul șchiopătând prin iarbă odrăslită.

Asupra ta cobor cu aripi de petale
Pe corpul dezgolit de viață și pudoare
Mimez că joc șotronul, mișcări șovăitoare

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe