My blogging from The world

PERDEA CU ÎNGERI

Pe la amiază
se arătase pe cer
un chip de copil
din privirea căruia curgeau perle
pe care le strângea aievea
salcia din fața pervazului meu.
cu brațele crengi butucănoase
și degete noduroase

Totul era alb, era vis, era pur
În această puritate libertină
se înveșmântase pământul
dosind dorințe prin buzunare necroite.

Dincolo de fereastră,
o străină desena coconi
din care evadau îngeri închipuiți;
Nu se auzeau
decât răpăituri de lacrimi înghețate
ce se pierdeau în oftatul sufletului ei
care se ușura
și zbura vălătuci.

Era alb, era frig,
dar în ființa ei de femeie
locuia un înger
ce îi presăra culori în suflet;
Prezența ei emana rogvaiv
ce se înălța la cer.

Din tot acest cumul de peste zi
doi serafimi ce străjuiau nemărginirea
împleteau pe seară curcubee.