My blogging from The world

TRĂIRI HIBERNALE

Îmi bate luna-n geam sfioasă
Cu deget străveziu de gheață
Simt noptea asta făr’ de viață
Şi pleoapa-mi cade somnoroasă.

Simt gerul cum menirea-i curmă
Mi-e tare greu să-i văd sfârşirea
Mi-aş scoate din suflet trăirea
Să-i dau sărutul de pe urmă.

Cu suflu-mi cald i-aş da viață
Plăceri arzânde drept scânteie
Ce vin din ființa-mi de femeie
Sperând căci poate se dezgheață.

Dar dintr-odată dinspre suflet
Un crivăț rece urlă crunt
Din primăvara de demult
Și amintirea a murit.

Doar luna insistă la geam
Cu degetul cel înghețat;
Căldura ce-o purtam odat’
S-a stins cu focul ce-l purtam.

O lacrimă rece îmi scapă,
În mine-i iarnă, viscol, frig;
-Căldură n-am, tu, Lună!….strig;
Șterg discret geana, strâng din pleopă.