IUBIRE ASTRALĂ

Simt cum mă petrece
Lumina lui rece,
Stelele pleiadă
În juru-i grămadă;
El ca un jupân
Peste cer stăpân
Își dă importanță
Şi cu aroganță
Privește şi admiră
Pe măreața lună
Ce se săruta
Cu un norişor
Veșnic călător
Ce-i mânat de-un vânt
Şi-i poartă un gând
Si-i spune poveşti
Cu ființe cereşti
Sperând c-o să-l creadă
Că-i femeie slabă.

Luna se preface
Cu ochiul îi face
Şi îl amăgește
Că-l vrea, că-l doreşte
Şi întreaga noapte
Tot printre ocheade
Tot cu amăgire
Că-i naiv din fire.

Mai spre dimineață
Vântul ce-l turbat
Şi înaripat
Pe nor risipește
Și o dezgoleşte
Pe jupâna lună
Care se crizează
Se isterizează
Îi apostrofează
Pe nor şi pe vânt
Cu dor de iubit;
Pe mândrul Luceafăr
Ce îl amăgise
Şi-l afurisise
Că o îndrăgise;
Ce vină avuse
Că o noapte-ntreagă
Şi-o dorise dragă???

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe