My blogging from The world

STRIGĂT

Mai cântă-mi mamă, cu glasul tău cel sfânt
Să-l sorb cu lăcomie, cu setea cea de prunc
Mi-e teamă, măicuță, de murdar și urât
Cerșesc acum la tine cuvinte de alint.

Deși am o vârstă și tu ești bătrână
Negustorii oameni cer mult pe-o vorbă bună.
Mai ieri, un om, mamă, cu ură m-a privit
Privirea lui haină și-n vis mi-a apărut.

Mi-am pansat sufletul c-un zâmbet de copil
Dar mama lui, măicuță, s-a strecurat tiptil,
Mi-a rupt pansamentul și-apoi a plecat,
Nu o învinuiesc, pruncul și-a apărat.

În noaptea asta mamă și luna mi-e străină
O strig de la fereastră, dar nu vrea să mai vină
Cu praful de la stele pe cer mi-a desenat
Încă o amăgire să mai am de visat.

Te rog să-mi spui măicuță, mai vine dimineața?
Acel, mâine, în care mi se năștea speranța,
E tare neagră noaptea, și-i tristă, și cernită
Și viața este grea și eu sunt obosit.