Îmi ninge ca-n copilărie
Cu pufuri albi de păpădie,
Din cer cad stele înghețate
Ce vor trebălui la noapte.

Se vor așterne pe pământ
Vor îmbrăca corpu-i ‘negrit
Vor zugrăvi întreaga zare
Aici, acolo-n depărtare.

Vor pune straie crengilor
Copacii s-or pleca ușor
Pe ramuri v-or dansa grămadă
Ici, colo, fluturi de zăpadă.

Și undeva spre dimineață,
Când noua zi va prinde viață,
Mă voi trezi din somnul nopții
Voi scârțâi țâțâna porții
Va geme neaua sub botină
Doar crunta iarnă poartă vină.

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe