My blogging from The world

TRECUT ÎMBRĂCAT ÎN ALB

Mi-am îmbrăcat dorința așa cum tu preferi
În albul dealtădată al zilelor de ieri
Ce dacă toamna vieții în galben e-mbrăcată
Tu să te-mbraci în alb, culorea preferată…

Am să-mi îmbrac iubirea în alb imaculat
Și patului îi pun cerșeaf fin satinat
Și crizanteme albe în vaza de pe masă
Din pahar de cristal coniacul să zâmbească.

În chip de zână vină, purtând în ochi lumină,
Să te privesc trecând cu trena albă, fină
Și cerul astăzi poartă doar nori albi de mătasă
De atâta așteptare privesc cum lacrimi varsă.

M-a urmărit prin timp acel moment ciudat,
Mi-ai spus ușor că pleci, în alb te-ai îmbrăcat,
Pășind mi te-am privit și-n urma ta curgea
Trecutul îmbrăcat în vorba mea cea grea.

Tu radiai lumină și pasul ți-era fin
Călcai ușor, cu grijă prin balta de venin
Ce se strânsese-n timp din toate ce ți-am spus
Și te priveam plecând cu sufletul răpus.

În vaza de pe masă se ofileau flori albe
Și-n suflet doar atât, speranțele deșarte
De unde atâta forță de-aveai în ochi lumină
Și mă priveai zâmbind, tu, bravă eroină???

Știu, acum e târziu prea multe-n tine-ai strâns
Mai știu că vorba mea lumina-n ochi ți-a stins
Nici buzele de fragă azi nu-mi mai pot zâmbi
E ceasul cel din urmă, nu mă pot pedepsi.

Te-aștept și mi-aș dori să vii să îmi plătești
Dar tu știi doar atât, să speri și să zâmbești
Mi te-aș vrea înapoi, chiar de-ar fi să primesc
Același tratament, căci în absența ta nimic nu e firesc.

Nici albul nu e alb, nici cerul nu-i senin
Nici stele nu-s pe cer, cearșaful nu e fin
Nici vaza de pe masă azi nu mai poartă alb
Tot ce a fost frumos ai luat când ai plecat.