My blogging from The world

MISIVĂ

Caut o foaie velină
Să-i scriu o scrisoare
Acelei tinere
Care la douăzeci de ani
Nu știa și nici nu-și dorea
Să învețe a citi
Alfabetul real al vieții.
Mâna dreaptă prinde stiloul
Care pare că plânge
Cu lacrimi de cerneală albastră
Ce colorează neglijent
Albul filei pe care se distinge
Un singur cuvânt
“Naivitate” .
Spațiul și timpul se joacă de-a relativitatea
Schițând benzi desenate
Cu o tinerețe
Din privirea căreia
Exploda inocența.
Cerșind nebună
Albastru din cerneala norilor
Și o rază de soare
Cu un aer inteligent
Scrie ilizibil
Semne indescifrabile
Rostind ceva incoerent
Despre o incertitudine
Pe care o trăise
Nativ
Și
Naiv.