My blogging from The world

Inocența este însăși natura ta. Nu trebuie să devii inocent, ești deja inocent. Te-ai născut inocent. Apoi, straturi și straturi de condiționări sunt impuse asupra inocenței tale. Inocența ta este ca o oglindă, iar condiționarea este ca niște straturi de praf. Oglinda nu trebuie să fie obținută, oglinda este deja acolo – sau mai degrabă, aici. Oglinda nu este pierdută, este doar ascunsă în spatele straturilor de praf. Nu trebuie să urmezi o cale pentru a ajunge la natura ta, pentru că nu poți părăsi natura ta, nu poți merge în altă parte. Chiar dacă ai vrea, este imposibil. Aceasta este exact definiția naturii: natura înseamnă ceea ce nu poate fi lăsat în urmă, ceea ce nu poate fi renunțat. Dar poți uita de ea. Nu o poți pierde, dar poate fi uitată.

Și exact asta este ceea ce s-a întâmplat. Oglinda nu este pierdută, ci uitată – uitată pentru că nu mai funcționează ca o oglindă. Nu că ar fi apărut vreun defect în ea, ci doar straturi de praf o acoperă. Tot ceea ce este necesar este să o curățăm, să îndepărtăm acele straturi de praf. Procesul de a deveni inocent nu este de fapt un proces de devenire, ci un proces de descoperire a ființei tale. Este o descoperire, nu o realizare. Nu ajungi la ceva nou, ci pur și simplu ajungi la ceea ce ai fost întotdeauna. Este un limbaj uitat…

Osho