Poate să vi se pară paradoxal, dar nu este. Este un adevăr existențial: doar acei oameni care sunt capabili să fie singuri sunt capabili să iubească, să împărtășească, să intre în interiorul cel mai profund al altei persoane – fără să-l posede pe celălalt, fără să devină dependenți de celălalt, fără să-l reducă pe celălalt la un lucru, și fără a deveni dependent de celălalt. Îi permit celuilalt libertate absolută, pentru că știu că dacă celălalt pleacă, vor fi la fel de fericiți ca și acum. Fericirea lor nu poate fi luată de celălalt, pentru că nu este dată de celălalt…
Osho
Lasă un comentariu