My blogging from The world

„Oamenii se gândesc continuu la bani, bani și bani. Nu este nimic special la tine, tu ești o persoană anormală în mod normal, la fel de nevrotică ca toți ceilalți. Dar te rog să ieși din această nevroză. Trăiește momentul, renunță la viitor, iar banii își pierd farmecul.

Trăiește clipa cu atâta totalitate și abandon, ca și cum nu ar mai exista un alt moment care să vină la tine din nou, ca și cum acesta ar fi ultimul moment. Atunci orice dorință de bani și de putere pur și simplu te părăsește.

Dacă dintr-o dată ajungi să știi că astăzi vei muri, ce se va întâmpla? Vei mai fi interesat de bani? Dintr-o dată, toată dorința de bani te va părăsi.

Dacă aceasta este ultima zi, nu o poți irosi gândindu-te la ziua de mâine, la a avea mai mulți bani în lume; nu va exista un mâine.

Pentru că trăim pentru ziua de mâine, banii au devenit foarte importanți. Și pentru că noi nu trăim, doar îi imităm pe alții, banii au devenit foarte importanți.

Cineva își face o casă, iar acum te simți foarte inferior. Nu erai deloc nemulțumit de propria casă cu câteva zile înainte, dar acum acest om a făcut o casă mai mare: acum apare comparația, și asta doare, îți rănește ego-ul. Ai dori să ai mai mulți bani.

Cineva a făcut altceva, iar ego-ul tău este deranjat.

Renunțați la comparații și viața este cu adevărat frumoasă. Renunțați la comparații și vă puteți bucura din plin de viață. Iar persoana care se bucură de viața sa nu are nicio dorință de a poseda, pentru că știe că lucrurile reale ale vieții de care merită să te bucuri nu pot fi cumpărate.

Iubirea nu poate fi cumpărată. Da, sexul poate fi cumpărat. Așadar, cel care știe ce este dragostea nu va fi interesat de bani. Dar cel care nu știe ce este dragostea, este obligat să
rămână interesat de bani, pentru că banii pot cumpăra sex, iar sexul este tot ceea ce el
știe.

Nu poți cumpăra noaptea înstelată. Cel care știe să se bucure de noaptea plină de stele nu se va preocupa prea mult de bani. Nu poți cumpăra un apus de soare. Da, poți cumpăra un Picasso – dar cel care știe să se bucure de un apus de soare nu va fi deloc interesat să cumpere un tablou.
Viața este un astfel de tablou, un tablou atât de emoționant, atât de viu. Dar oamenii care nu știu cum să vadă un apus de soare sunt gata să cumpere un Picasso pentru
milioane de dolari.

Ei nu vor ști nici măcar cum să-l agațe, dacă este cu susul în jos sau cu fața în sus, dar vor să arate celorlalți că au un tablou de Picasso.

Am auzit că odată un om bogat a venit la Picasso; voia două tablouri, imediat, și era gata să plătească atât cât i se cerea. Picasso a cerut un preț fabulos – crezând că nu va putea să-l plătească – pentru că doar un singur tablou era gata. Dar bogătașul era gata să plătească. Așa că Picasso a intrat, a tăiat pânza în două, iar bogătașul a crezut că sunt două tablouri.

Am auzit o altă poveste: într-o expoziție, o expoziție Picasso, oamenii îi apreciază tablourile.

Toți criticii s-au adunat în jurul unui anumit tablou care pare cel mai absurd, deci cel mai atrăgător – pentru că atunci când ceva este absurd este o provocare pentru intelectul tău, iar fiecare critic încearcă să demonstreze că înțelege despre ce este vorba.

Apoi a venit Picasso și a spus: „Stai, un nebun l-a atârnat cu susul în jos. Lăsați-mă pe mine să-l îndrept mai întâi.”

Și ei își exprimau marea apreciere pentru tablou!

Dacă știi să te bucuri de o floare de trandafir, de un copac verde din curtea ta, de munți, de râu, de stele, de lună, dacă știi să te bucuri de oameni, nu vei mai fi atât de obsedat de bani. Obsesia apare pentru că am uitat limbajul sărbătorii. Prin urmare, banii au devenit singurul lucru cu care te poți lăuda – viața ta este atât de goală.

Nu vă voi spune să renunțați la bani. Acest lucru v-a fost spus de-a lungul timpului; nu v-a schimbat.

Am să vă spun altceva: sărbătoriți viața, iar obsesia banilor dispare automat. Iar când dispare de la sine, nu lasă nicio zgârietură, nu lasă nicio rană, nu lasă nicio urmă…”

Osho,
Cartea înțelepciunii