My blogging from The world

Religia adevarata nu poate fi altceva decât o celebrare a vieții. Iar omul serios devine handicapat: creează bariere. Nu poate dansa, nu poate cânta, nu poate sărbători. Însăși dimensiunea sărbătorii dispare din viața sa. Devine ca un deșert.

Și dacă ești un deșert, poți continua să crezi și să pretinzi că ești religios, dar nu ești. Poți fi un sectant, dar nu ești religios. Poți fi creștin, hindus, budist, jainist, mahomedan, dar nu poți fi religios în mod autentic.

Crezi în ceva, dar nu știi nimic. Crezi în teorii. Un om prea împovărat de teorii devine serios.

Un om care nu este împovărat, care nu are nicio povară de teorii asupra ființei sale, începe să râdă. Întregul joc al existenței este atât de frumos încât râsul poate fi singurul răspuns la el.

Doar râsul poate fi adevărata rugăciune…