My blogging from The world

Inima este centrul, capul e doar periferia.

A trăi cu capul înseamnă a trăi la periferie, fără să ajungi să cunoști vreodată frumusețile și culorile centrului. A trăi la periferie înseamnă prostie.

A trăi cu inima și a te folosi de cap ori de câte ori este nevoie, înseamnă inteligență. Dar centrul, stăpânul, se află în miezul ființei tale.

Stăpânul e inima, iar capul e doar un servitor – asta înseamnă inteligență. Când capul devine stăpân și inima e uitată de tot, asta e prostie.

E la latitudinea ta să alegi. Ține minte, capul, ca servitor, e foarte util. Dar ca stăpân, e un stăpân periculos și îți va distruge toată viața, îți va otrăvi toată viața.

Privește în jurul tău. Viața oamenilor e total otrăvită – e otrăvită de cap. Ei nu mai simt, nu mai sunt sensibili, nimic nu-i mai emoționează. Soarele răsare, dar în ei nu tresaltă nimic; se uită la soare cu ochi pustii. Cerul se umple de stele, dar inima lor rămâne insensibilă la frumusețea nemărginită presărată de stele, niciun cântec nu se înalță din inima lor.

Omul a uitat să cânte. Norii vin pe cer și păunii dansează, dar omul nu știe să danseze. A ajuns un infirm. Pomii dau în floare, dar omul gândește, niciodată nu simte, și fără simțire înflorirea e cu neputință.

Ieși din starea asta! Lasă viața să aibă puțină aventură…