My blogging from The world

A da drumul înseamnă nici o competiție, nici un concurs, nicio luptă… doar să te relaxezi în existență, oriunde te-ar duce. Nu încerca să-ți controlezi viitorul, nu încerca să controlezi consecințele, doar lasă-le să se întâmple… nici să nu te gândești la asta.

Eliberarea se întâmplă în prezent, consecințele vin mâine.

Și eliberarea este o experiență atât de minunată, o relaxare atât de totală, o sincronicitate profundă cu existența…

Pentru mine, a da drumul înseamnă a nu lupta pentru nimic în viață, ci a da vieții totul pentru a avea grijă de ea. Spui, „a da drumul pare firesc”. Doar „pare”… pentru că întreaga ta condiționare este împotriva ei… Ai fost crescut să lupți de milioane de ani. Când lupți, poți fie să fii învins – provocând o Rană care generează Răzbunare – sau poți fi învingător, care la rândul său generează un alt tip de Rană. Acesta este egoul. Oricum, ești un ratat. Cel învins pierde, cel învingător pierde. În ambele cazuri, te mai distanțezi de tine…

A da drumul este o abordare complet diferită.

Primul pas este să renunți la ego și să-ți amintești că nu ești separat de existență: cu cine te lupți?

Nu ești separat de oameni: cu cine te lupți? Cu tine însuți… și asta este cauza mizeriei. Cu oricine te lupți, te lupți cu tine însuți – pentru că nu există nimeni altcineva.

A da drumul este o înțelegere profundă a faptului că suntem parte dintr-o existență.

Nu ne permitem să avem ego-uri separate, suntem una cu totul. Și totul este imens, imens. Înțelegerea ta te va ajuta să urmărești întregul oriunde ar merge.

Nu ai niciun scop separat de întreg, iar întregul nu are niciun scop. Nu merge nicăieri. Este doar aici…

Și apoi o relaxare liniștită, care curge odată cu fluxul, fără grijă unde se duce, fără grijă să te pierzi… fără teamă, fără durere pentru că nu ești separat de tot, așa că orice s-ar întâmpla, fii bine…