My blogging from The world

Viata este un ritm al contrariilor. Respiratia intra si iese: intre aceste doua contrarii – intrare si iesire – existi tu. Suferinta este acolo, fericirea este acolo. Fericirea este asemenea aerului care intra, suferinta este asemeni aerului care iese; sau zi si noapte – ritmul contrariilor. Nu poti spune ,,Voi trai doar cand sunt fericit. Cand nu sunt fericit, nu voi trai.” Poti adopta aceasta atitudine, dar aceasta atitudine te va face sa suferi mai mult.

Nimeni nu alege suferinta, tine minte. Intrebi de ce omul a ales suferinta. Nimeni nu a ales sa sufere. Ai ales sa nu suferi, ai ales sa fii fericit si ai ales cu tarie. Faci totul pentru a fi fericit si de aceea suferi, de aceea nu esti fericit.

Deci ce este de facut? Tine minte ca viata este totala. Nu poti alege – intreaga viata trebuie traita. Vor fi momente de fericire si vor fi momente de suferinta si ambele trebuie traite; nu poti alege. Deoarece viata este si una si alta – altfel, ritmul ar fi pierdut si, fara ritm, nu ar mai fi viata. Suferinta si fericirea sunt doua contrarii. Nu poti alege.

Daca alegi, ai devenit o victima; vei suferi. Daca devii constient de aceasta totalitate a opozitiilor si de felul in care functioneaza viata, nu alegi – primul lucru. Si, cand nu alegi, nu este nevoie sa te agati, agatarea nu are nici un sens. Cand suferinta vine, te bucuri de suferinta si, cand vine fericirea, te bucuri de fericire. Cand oaspetele este in casa, te bucuri de el, cand pleaca, te bucuri de suferinta, de absenta, de durere. Eu zic sa te bucuri de amandoua. Asta este calea intelepciunii: bucura-te de amandoua, nu alege. Orice vine asupra ta, accepta. Este soarta ta, asta este viata si nu este nimic de facut.

Daca adopti aceasta atitudine, nu exista nici o alegere. Ai devenit lipsit de alegere. Si, atunci cand esti lipsit de alegere, devii constient de tine, pentru ca acum nu te ingrijoreaza ceea ce se intampla, asa ca nu esti orientat spre exterior. Nu te ingrijoreaza ceea ce se intampla in jurul tau. Orice se intampla, te vei bucura de el, il vei trai, vei trece prin el, il vei experimenta si vei castiga ceva de pe urma sa, deoarece fiecare experienta este o extindere a constientei.
Daca nu este intr-adevar nicio suferinta, vei fi sarac fara ea, deoarece suferinta iti ofera profunzime. Un om care nu a suferit va ramane intotdeauna la suprafata. Suferinta iti da profunzime. … Iti da o calitate pe care doar suferinta ti-o poate da, pe care fericirea nu o poate da. Un om care a ramas mereu in fericire, care nu a suferit, va fi un om greoi. Nu poate fi nicio profunzime. In realitate nu poate fi nicio inima. Inima este creata prin suferinta, prin suferinta poti evolua.

Daca un om doar a suferit si nu a cunoscut nicio fericire, nici el nu va fi bogat, caci imbogatirea vine din contrarii. Un om care doar a suferit va deveni sclav… incetul cu incetul va deveni inconstient….
Daca intelegi asta, atunci nu alegi. Atunci sti cum functioneaza viata, cum este viata. Aceasta este calea, aceasta este calea vietii – se misca prin fericire, se misca prin suferinta si iti da nuanta, si iti da sens, si iti da profunzime. Asa ca ambele sunt bune…
In momentul in care constiinta apare in tine, nu vei alege. Vei fi doar un martor si te vei bucura – aceasta lipsa a alegerii va deveni fericire. Fericirea este contrariul suferintei; fericirea este o calitate pe care o poti aduce oriunde – chiar si in suferinta. …
Deci tine minte, fericirea nu este ceva contrar suferintei. Nu gandi ca, atunci cand devi fericit, nu va mai fi suferinta – aiurea. Suferinta este o parte a vietii. Inceteaza doar cand tu nu mai esti.
Atat cat esti, suferinta va continua. Este o parte a vietii. Dar poti deveni constient: atunci suferinta se intampla undeva in jurul tau, dar nu ti se intampla niciodata tie. Sa nu crezi ca fericirea va continua sa ti se intample tie si suferinta nu ti se va intampla – niciuna nu ti se va intampla. Se vor intampla doar in jur, doar la periferie si tu vei fi centrat in tine insuti. Le vei vedea intamplandu-se, te vei bucura de ele vazand cum se intampla, dar vor fi in jurul tau; nu ti se vor intampla tie.

Asta devine posibil daca nu alegi. Datorita vietii paradoxale, alegi fericirea si cazi in suferinta. Incerci sa scapi de suferinta si atragi din ce in ce mai multa suferinta. Asa ca poti lua asta ca pe o lege suprema: orice alegi, contrariul va fi soarta ta.
Deci oricare iti este soarta, tine minte, ai ales-o, alegand contrariul sau. Daca suferi, ai ales suferinta prin alegerea fericirii. Nu alege fericirea si suferinta dispare. Nu alege deloc. Atunci nimic nu se poate intampla si totul este un flux, cu exceptia ta.

Doar tu esti factorul constant in existenta, nimic altceva. Doar tu esti eternitatea, nimic altceva. Constiinta nu este niciodata un flux. Suferinta vine, tu o observi. Fericirea vine, tu o observi. Apoi nu vine nimic, tu observi. Doar un lucru ramane constant – observarea-, si observarea esti tu…
,,Cartea secretelor”