My blogging from The world

În Zen există o zicală, una dintre cele mai frumoase: când o persoană trăieste în lume, muntii sunt munti, râurile sunt râuri.

Când persoana începe să mediteze, muntii nu mai sunt munti, râurile nu mai sunt râuri. Totul este confuz si haotic. Dar când un om a ajuns la satori, la samadhi, râurile sunt din nou râuri si muntii sunt din nou munti.

Sunt trei stadii: în primul siguranta voastră este dată de ego, în al treilea siguranta voastră absolută este dată de non-ego; între cele două se află haosul, în care siguranta egoului dispare si siguranta vietii nu a apărut încă. Acesta este un moment cu foarte, foarte mult potential, foarte semnificativ.

Dacă vi se face teamă si vă întoarceti din drum, veti rata posibilitatea. Înaintea voastră se află adevărata sigurantă. Acea sigurantă reală nu se opune nesigurantei. Acea sigurantă este atât de vastă încât contine în ea nesiguranta. Este atât de vastă încât nu se teme de nesigurantă. Absoarbe în ea nesiguranta, contine toate contradictiile.

Asa că unii pot să-i spună nesigurantă si unii pot să-i spună sigurantă. Dacă simtiti că ati devenit străini de voi însivă, sărbătoriti acest lucru, fiti recunoscători. Acesta este un moment rar; bucurati-vă de el. Cu cât vă bucurati mai mult, cu atât mai mult veti descoperi că siguranta se apropie de voi, vine din ce în ce mai repede spre voi.

Dacă puteti să vă sărbătoriti partea neasteptată din voi, dezrădăcinarea voastră, faptul că nu aveti un loc despre care să spuneti că este acasă, brusc sunteti acasă – ati ajuns în cel de-al treilea stadiu…