My blogging from The world

ADEVĂRUL NU E CEVA LOGIC. Eu nu înțeleg prin adevăr o concluzie la care se ajunge prin metode logice, raționale. Prin adevăr înțeleg autenticitate în a fi, adică să fii așa cum ești, cu orice risc, să nu îți impui să fii ce nu ești, să nu fii ipocrit.

Dacă ești trist, ești trist. Ăsta e adevărul în acel moment; nu îl ascunde. Nu afișa un zâmbet fals, pentru că acel zâmbet fals o să producă o scindare în tine. Vei fi împărțit în două – o parte din tine va zâmbi, și bineînțeles că acea parte va fi neînsemnată, partea însemnată, partea cea mare va rămâne tristă. Acum a apărut o scindare, iar dacă vei continua tot așa…

Când ești mânios ți-e teamă să-ți arăți mânia, pentru că asta ți-ar putea strica imaginea; oamenii te cred foarte înțelegător, și spun că nu te mânii niciodată. Ei apreciază asta, iar aprecierea este foarte măgulitoare pentru tine. Ei bine, manifestarea mâniei ar distruge imaginea frumoasă, așa că, decât să distrugi imaginea, preferi să reprimi mânia. Ea fierbe în tine, dar la suprafață rămâi înțelegător, bun, politicos, dulce. Astfel apare divizarea. Oamenii o practică toată viața lor; divizarea se instalează definitiv.

Chiar și atunci când ești singur și nu ai avea de ce să te prefaci, continui să te prefaci; asta a devenit a doua natură. Oamenii nu sunt autentici nici măcar în baie; nici când sunt absolut singuri, nu sunt autentici. A nu fi autentici a devenit un obicei pentru ei, o fac fără să gândească, nedeliberat. Și, cu cât practici mai mult neautenticitatea, distanța dintre cele două părți ale tale se mărește tot mai mult.

Când prăpastia devine de netrecut, se numește schizofrenie. Schizofrenia este o boală mentală gravă; ești două persoane în loc de una. Însă toți oamenii sunt divizați în ființa lor, așa că diferența dintre schizofrenici și normali e numai de grad. Diferența nu constă în calitate, ci numai în cantitate…