PRIMĂVARĂ GRĂBITĂ


Sub ochii mei un rai se naște-n fugă
Smuls din a iernii răstigniri barbare,
Potopind cu muguri și cu floare,
Pustiul ce-a încremenit… a rugă.

Și soarele, mângâie cu-a lui gene,
Umerii câmpiilor ce-au ațipit
Și le sărută tâmplele,îndrăgostit
Ca făt frumos,mai multe cosânzene

Plesnește-un mugure și alți o mie
Cu verde se îmbracă lunca toată
Și vântu-n dans erotic o îmbată,
Șoptindu-i pe-nserat, o poezie.

Iar păsările, s-au pus pe ciripit
Că-ți pare totul o exacerbare
A unui anotimp rămas,se pare
În urmă și acum e prea grăbit.

Ieri, a caisului tristă cupolă
Părea nedemnă de-a zorilor sclipire
Azi parcă s-a trezit din amorțire
Și a erupt cu muguri, ca o rujeolă

N-am mai plutit demult printre culori,
Prin aburi de tristeți incinerate…
Pe frontul unde iarna se mai zbate,
Învinge azi armata cea de flori

Raze albe de lumină dantelată
Curg pe-aripi de fluturi,
tremurânde
Ocrotind aceste firi plăpânde
Și viața lor de-o zi sau jumătate

Sub ochii mei,un rai se naște iară
Intr-o lumină care se complică
Din el poate-s și eu o părtică,
Ce simplu am numit-o primăvară!

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe