Femeia ca un mister
Pantofii tăi, doamnă, murmur-o poveste
Despre ce-i femeia, ce-o desăvârșește
Din cadența lor răzbate-o minune
Pantofii tăi, doamnă, sun-a rugăciune.
Ai apărut din neant și nici nu-ți dai timp
De oameni, de viață, de ce ți-e menit.
Se oprește un domn, te salută gentil,
Clipești cochetând, răspunzându-i subtil
Din ce ești făcută tu ființă minune
Nu pari a veni din a noastră lume.
Se bucură cerul cu soare, cu nor
Mă bucur și eu sărman muritor.
Te-aș săruta doamnă, puțin, cu privirea,
Dar tare mi-e teamă, m-aș pierde cu firea.
Și rogu-te, doamnă, să-mi fii bucurie,
De-un biet muritor, nici că-ți pasă ție,
Tu treci și calci fermă, parfumu-ți urmează,
Eu încă adulmec tot ce te formează.
Lasă un comentariu