CHIRIAȘA DIN CASA UNUI GÂND

Se scrie-o nouă filă, poveste fără titlu
Pământu-mbracă verde, se schimbă anotimpul
Soarelui îi cresc raze și curcubee noi
Sunt singură pe-aici și-n lumea mea sunt ploi.

Și totul se perindă într-un firesc absurd
Visez, dar ce folos căci visele îmi fug
Privesc cu ochii minții cum te îndepărtezi
Cu-o floare de salcâm iubirea-mi consolez.

Castanii poartă-n mâini felinare de flori
Cerul plânge cu mirul din ochii de la nori
Mireasă mă gătesc în liniștea nocturnă
Te-aștept la poarta lumii, cu flori albe în mână.

Pe-alei un vânt colindă, despre noi doi șoptind
Am ferecat iubirea în casa unui gând
Bătrân, posac, zgârcit, nu-i pot plăti chirie
Sufletul de femeie i-l dau pe datorie.

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe