My blogging from The world

De om mă plâng, că e hain,
De suflet, că îmi e puțin,
De ziuă că îmi e prea mică
De timpul care-i tot pe ducă
De viața care mi se scurge
De bătrânețea ce m-ajunge…
De moarte plâng, că e haină
Că-mi ia a ochilor lumină…
Și uneori chiar îndrăznesc
Să plâng și pentru că trăiesc.
Îmi fac un scop să pot citi
În farmecul din zori de zi
Mi-e dimineața o copilă
O port cu dragoste de mână
Se face zi, o urmăresc
Până în seară când firesc
Se duce-n alt hotar să fie
Alt început, altă magie….