My blogging from The world

Femeia, același mister

Pantofii tăi, doamnă, murmur-o poveste
Despre ce-i femeia, ce-o desăvârșește
Din cadența lor răzbate minune
Pantofii tăi, doamnă, sună-a rugăciune.
Ai apărut din neant și nici nu-ți dai timp
De oameni, de viață, de ce ți-e menit.

Se oprește un domn, te salută gentil,
Clipești cochetând un răspuns subtil
Din ce ești făcută, tu, ființă minune
Nu pari a veni din a noastră lume.

Se bucură cerul cu soare, cu nor
Mă bucur și eu sărman muritor.
Te-aș săruta doamnă, permiți?…cu privirea!!!
Dar tare mi-e teamă, m-aș pierde cu firea.

Și rogu-te, doamnă, să-mi fii bucurie,
De-un biet muritor, nici că-ți pasă ție,
Tu treci și calci fermă, parfumu-ți urmează,
Eu încă adulmec tot ce te formează.