My blogging from The world

Ideile negative ale minții trebuie să fie eliberate, nu reprimate de idei pozitive. E nevoie să creezi o conștiință care nu este nici pozitivă, nici negativă. Aceea va fi conștiința pură. În acea conștiință pură vei trăi cea mai naturală și mai împăcată viață…

Nu-ți place o persoană, nu-ți plac multe lucruri; nu-ți place de tine sau nu-ți place situația în care te afli. Toate aceste deșeuri continuă să se adune în inconștient și la suprafață ia formă un ipocrit, care spune: „Îi iubesc pe toți, iubirea este cheia fericirii”. Dar nu vezi nicio fericire în viața acelei persoane. El ascunde întreg iadul înăuntrul său.

Îi poate păcăli pe alții și, dacă o ține așa suficient de mult, se poate păcăli și pe sine. Dar nu va fi o schimbare. Este pur și simplu o irosire a vieții – ceva extrem de valoros, ce nu poți recupera.

Gândirea pozitivă este pur și simplu filosofia ipocriziei – pentru a-i da numele corect. Când îți vine să plângi, te învață să cânți. Poți reuși dacă încerci, dar lacrimile reprimate vor răbufni la un moment dat, într-o anumită situație. Reprimarea are o limită a ei. Iar melodia pe care o cântai era absolut lipsită de sens; nu simțeai asta, nu s-a născut din inima ta…