Strigătul Toamnei

De-o nouă toamnă mă izbesc;
Îi spun: Pardon…apoi zâmbesc!
În altă toamnă mă retrag,
Mă cheamă frunzele cu drag.
Tot dintr-o toamnă te iubesc
Și tot o toamnă eu trăiesc.

Simt trupul ca un strugur copt,
Livadă ce a dat pe rod,
Savoare curge de-l slobod;
Pădure care-a îngălbenit
Și teamă-i e de desfrunzit.

Din gânduri…. și din pasiuni
Am învățat să fac minuni;
Cât am trăit în primăvară
N-am observat cum timpul zboară,
În joacă am luat clipele
Am rătăcit cărările;
Așa-i când ești copil la minte
Și viața-ncetișor te prinde.

În vară abia m-am regăsit
Cu multe teme de făcut
Am învățat, mi-am însușit,
Femeie pân-am devenit.

În astă toamnă acum trăiesc,
Din astă toamnă te iubesc,
Din astă toamnă mi te chem
De n-ai veni, invoc blestem.

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe