My blogging from The world

O poveste veche… Mi-a plăcut întotdeauna.

Un bătrân tăietor de lemne, sărac, singur, nu avea decât un singur mod de a-și câștiga pâinea de zi cu zi și acela era să taie lemne și să le vândă. Când a intrat în pădure, chiar lângă intrare, sub un frumos copac bodhi – același copac sub care Gautam Buddha a devenit iluminat; de aceea numele copacului a devenit „copacul bodhi”. Bodhi înseamnă iluminare.

Tăietorul de lemne îl vedea pe acest bătrân care stătea în tăcere, mereu acolo – vară, iarnă, ploaie. Îi atingea picioarele înainte de a intra în pădure și, de fiecare dată când făcea asta, bătrânul zâmbea și spunea: „Ești un idiot”.

Tăietorul de lemne rămânea șocat: „De ce?” „Îi ating picioarele, dar în loc să-mi dea o binecuvântare, el zâmbește pur și simplu și spune: „Ești un idiot”.”

Într-o zi și-a făcut curaj și a întrebat: „Ce vrei să spui?”.

Bătrânul i-a răspuns: „Vreau să spun că ai tăiat copaci în această pădure toată viața ta, iar dacă te duci puțin mai adânc în ea vei găsi o mină de cupru. Numai un idiot ar putea să o rateze! Toată viața ta ai fost în această pădure… poți să colectezi cuprul și asta îți va ajunge pentru șapte zile de trai confortabil, nu va mai fi nevoie să tai lemne în fiecare zi la bătrânețe.”

Omului nu-i venea să creadă, pentru că el cunoștea toată pădurea… „Cred că glumește!”

Dar poate că avea dreptate… și nu pierdea nimic să meargă puțin mai departe și să fie atent și să urmărească să vadă dacă nu cumva există vreo mină de cupru.

Și a intrat și a găsit o mină de cupru. El a spus: „Acum știu de ce spunea mereu: „Ești un idiot, să muncești în fiecare zi la bătrânețe”.””

Acum se ducea doar o dată pe săptămână. Dar vechea tradiție a continuat: îi atingea picioarele, iar bătrânul zâmbea și spunea: „Ești un mare idiot!””.

„Dar”, spunea el, „acum nu este corect! Pentru că am găsit mina de cupru”.

Bătrânul a spus: „Tu nu știi. Dacă mergi puțin mai departe, vei găsi o mină de argint”.

El a spus: „Doamne, de ce nu mi-ai spus mai devreme?”.

Bătrânul a spus: „Nu m-ai crezut nici măcar în legătură cu mina de cupru – cum ai fi putut crede în legătură cu mina de argint? Mergi puțin mai departe”.

De data aceasta existau suspiciuni, dar nu atât de multe; a apărut o anumită încredere. Și a găsit mina de argint.

S-a întors și a spus: „Acum am găsit suficient argint încât să vin doar o dată pe lună. O să-mi fie foarte dor de tine. Îmi va lipsi foarte mult binecuvântarea ta. A început să-mi placă să aud de la tine: „Ce idiot ești!””.

Dar bătrânul a spus: „Tot un idiot ești, nu contează”.

Tăietorul de lemne a spus: „Chiar dacă am găsit mina de argint?”.

El a spus: „Da, chiar și atunci. Ești doar un idiot și nimic mai mult – pentru că, dacă te duci puțin mai adânc, acolo este aur. Așa că nu aștepta o lună, vino mâine”.

Acum s-a gândit că trebuie să glumească. Dacă există aur, de ce ar trebui să stea aici, sub acest copac, în zdrențe vechi, fără adăpost de ploaie, fără adăpost de soare, depinzând de oamenii care îi aduc mâncare… uneori o aduc, alteori nu…” Și dacă știe unde este aurul, nu cred că… de data asta cu siguranță glumește! Dar nu e nici o pierdere. Întotdeauna a avut dreptate. Cine știe? Bătrânul ăsta e cam misterios.”

A mers mai departe și a găsit o mare mină de aur. Nu-i venea să-și creadă ochilor – aceasta este pădurea în care a muncit toată viața lui, iar aceasta este pădurea în care acel bătrân stătea….

A adus mult aur și a spus: „Cred că nu veți mai spune că sunt un idiot”.

El a spus: „Voi continua. Vino mâine, pentru că acesta nu este sfârșitul; acesta este doar începutul”.

El a spus: „Ce? Aurul este doar un început?”

El a spus: „Vino mâine. Doar puțin mai adânc în pădure vei găsi diamante – dar nici acesta nu este sfârșitul. Dar nu-ți voi spune prea multe, altfel nu vei putea dormi la noapte. Du-te doar acasă. Mâine dimineață, mai întâi găsește diamantele și apoi vino la mine.”

Chiar nu a putut dormi toată noaptea. Un biet tăietor de lemne… nu-și putea imagina că avea să devină proprietarul tuturor acestor mine – aur, argint și cupru, iar acum diamante! Iar bătrânul îi spunea că acesta era doar începutul. Se gândea și se gândea… ce poate fi mai mult decât diamantele?

Dimineața s-a dus foarte devreme – bătrânul dormea. I-a atins picioarele. Bătrânul a deschis ochii și a spus: „Ai venit? Știam că vei veni, nu puteai să dormi. Mai întâi du-te și vezi diamantele”.

Tăietorul de lemne a spus: „Poți să-mi spui ce poate fi mai mult?”.

El a spus: „Mai întâi găsește diamantele – pas cu pas; altfel, vei înnebuni.”

A găsit diamantele și a venit dansând la bătrân. Acesta i-a spus: „Acum nu mai poți spune că `sunt un idiot`. Am găsit diamantele!”

Dar bătrânul a spus: „Totuși, ești un idiot”.

El a spus: „Acum nu te voi părăsi decât dacă îmi explici”.

Bătrânul a spus: „Poți vedea că știu totul despre aceste mine – argint, aur, diamante – și nu-mi pasă de ele. Pentru că există ceva mai mult, care nu se află în pădure, ci în tine, doar puțin mai adânc – nu în afară, ci înăuntru. Și pentru că am găsit asta, nu-mi pasă de toate aceste diamante. Acum depinde de tine: poți să-ți oprești călătoria în fața diamantelor, dar nu uita că vei rămâne un idiot. Iar eu sunt o dovadă – pentru că știu despre toate aceste mine și nu mi-am bătut capul cu ele. Acest lucru te poate face să înțelegi că există ceva mai mult, care nu se găsește niciodată afară, oricât de departe ai merge; se găsește în interiorul tău.”

Omul a scăpat diamantele. El a spus: „Am să mă așez lângă tine. Dacă nu renunți la ideea că sunt un idiot, nu mă voi mișca de aici!”

Era un tăietor de lemne simplu și inocent.

Este dificil pentru oamenii învățați (școliți) să intre în interiorul lor.

Pentru tăietorul de lemne nu a fost dificil. Curând a intrat într-o liniște profundă – o bucurie, o beatitudine, o binecuvântare.

Bătrânul l-a scuturat și i-a spus: „Acesta este locul. Acum nu mai este nevoie să te duci în pădure. Și îmi retrag cuvântul `idiot` despre tine, ai devenit un om înțelept. Poți să-ți deschizi ochii. Vei vedea aceeași lume, dar nu în aceeași lumină; aceleași culori,dar acum au devenit psihedelice; aceiași oameni, dar nu mai sunt doar niște schelete acoperite cu piele, ci ființe spirituale luminoase… același cosmos, dar pentru prima dată este un ocean de conștiință”.

Tăietorul de lemne a deschis ochii.

A spus: „Ești un tip ciudat. De ce ai așteptat atât de mult? Am venit aici aproape toată viața mea și te-am văzut stând sub acest copac. Puteai să spui asta în orice zi”.

Bătrânul a spus: „Am așteptat momentul potrivit…, momentul în care ai fi putut nu numai să auzi, ci și să înțelegi. Călătoria este scurtă, dar nu trebuie să te oprești la fiecare realizare. Pentru că fiecare realizare este atât de împlinitoare încât imaginația ta nu se poate gândi că poate exista mai mult decât atât…