My blogging from The world

Când eşti gata să explorezi lumea iubirii, eşti plin de atâtea prostii despre iubire, încât aproape că nu mai sunt speranţe să fii capabil să găseşti ceea ce este autentic şi să arunci ceea ce este fals.

De exemplu, oricărui copil, de oriunde, i s-a spus într-o mie şi unu de feluri că dragostea este eternă: din momentul în care iubeşti un om, îl iubeşti pentru totdeauna. Dacă iubeşti un om şi mai târziu simţi că nu-l iubeşti, nu înseamnă decât că nu l-ai iubit niciodată, de la bun început. Aceasta este o idee foarte periculoasă. Îţi dă impresia unei iubiri pentru totdeauna şi în viaţă nimic nu este pentru totdeauna…
Florile înfloresc dimineaţa şi până seara se scutură.

Viaţa este un flux permanent; totul se schimbă, se află în mişcare. Nimic nu este static, nimic nu este permanent. Ţi-a fost inoculată ideea unei iubiri eterne, idee care îţi va distruge viaţa. Te vei aştepta la o dragoste eternă din partea bietei femei, iar femeia se va aştepta la o dragoste eternă din partea ta. Dragostea devine secundară, durata devine principală. Iar dragostea este o floare atât de delicată, încât nu o poţi obliga să fie nemuritoare. Poţi să ai flori din plastic; asta au oamenii -căsnicii, familii, copii, rude, totul este din plastic.

Plasticul are o proprietate foarte spirituală: este etern. Dragostea reală este la fel de nesigură pe cât este viaţa ta. Nu poţi să spui că te vei mai afla şi mâine aici. Nu poţi să spui nici măcar că te vei mai afla aici în următorul moment. Viaţa ta se află într-o continuă schimbare – de la copilărie la tinereţe, la maturitate, la bătrâneţe, la moarte, se tot schimbă.

Iubirea adevărată se va schimba, de asemenea…