My blogging from The world

Mesajul meu este simplu, dar greu – o mare provocare.

Momentul prezent este cel potrivit, pentru cã religia a eşuat, ştiinţa a eşuat.

Momentul prezent este cel potrivit pentru cã Orientul a falimentat, Occidentul a falimentat.

Este nevoie de o sintezã superioarã, în care Orientul şi Occidentul sã se întâlneascã, în care ştiinţa şi religia sã se suprapunã.

Religia a eşuat pentru cã s-a orientat spre interior şi a neglijat aceastã lume. Şi nu poţi sã neglijezi aceastã lume, pentru cã ar însemna sã-ţi tratezi cu indiferenţa propriile rãdãcini.

Ştiinţa a eşuat pentru cã a neglijat lumea interioarã, şi nu ai voie sã pierzi din vedere florile.

O datã ce neglijezi florile, centrul fiinţei, viaţa îşi pierde sensul.

Copacul are nevoie de rãdãcini, omul are nevoie de rãdãcini, şi acestea nu pot sta decât în pãmânt.

Copacul are nevoie de un cer spre care sã creascã, spre care sã-şi rãspândeascã miile de frunze şi miile de flori. Numai atunci va fi împlinit, numai atunci va avea sens şi inţeles, şi viaţa lui va deveni relevantã.

Omul este un copac. Religia a eşuat pentru cã a vorbit numai despre flori. Florile acelea au rãmas filosofice, abstracte, nu s-au materializat niciodatã. Nu s-au putut materializa pentru cã n-au avut nici o susţinere din pãmânt.

Ştiinţa a eşuat pentru cã a luat în considerare numai rãdãcinile. Rãdãcinile sunt urâte, nu e nici o floare acolo.

Occidentul suferã de prea multã ştiinţa, Orientul de prea multã religie.

Avem nevoie de o nouã omenire, în care ştiinţa şi religia sã devinã douã aspecte ale fiinţei umane. Puntea între ele va fi arta. De aceea afirm eu cã omul nou va fi simultan un mistic, un poet şi un om de știință.

Între ştiinţa şi religie, arta este singura punte posibilã: poezia, muzica, sculptura. Aduceţi acest om nou la existenţa, şi pãmântul va fi, pentru prima oarã, ceea ce trebuie sã fie: un paradis… Acesta este scopul: iluminarea chiar în acest trup, paradisul pe acest pãmânt…