My blogging from The world

Relaxează-te, respiră… în tăcere și acceptare.

Stai în tăcere; ascultă tot ce se întâmplă în jurul tău și relaxează-te; acceptă, relaxează-te… și, dintr-o dată, vei simți o energie imensă ridicându-se în tine.

Acea energie, în primul rând, va fi percepută ca o adâncire a respirației. De obicei, respiri foarte superficial și uneori când încerci să respiri adânc, dacă începi să faci pranayama, începi să forțezi ceva, depui un efort: acel efort nu este necesar. Acceptă viața, relaxează-te și dintr-o dată, vei vedea că respirația ta se scufundă mai adânc ca niciodată.

Respirația este puntea dintre tine și tot. Doar observă, nu face nimic. Si cand spun „observa”, nu incerca sa observi, altfel vei deveni din nou tensionat, si vei incepe sa te concentrezi asupra respiratiei. Relaxează-te, rămâi relaxat, relaxează-te și privește… ce altceva poți face? Ești acolo, fără nimic de făcut, totul este acceptat, nimic nu este refuzat, respins, nu există luptă, tensiune, conflict, iar respirația se scufundă adânc… ce poți face?

Poți doar să observi. Amintiți-vă: doar observați. Nu te obosi să observi.

Aceasta este ceea ce Buddha a numit Vipassana, vizionarea respirației, conștientizarea respirației… Fii atent la energia vitală care curge prin respirația ta. Nu încerca să respiri adânc, nu te strădui să inspiri sau să expiri, nu face nimic. Relaxează-te și lasă respirația să fie naturală – expiră spontan și inspiră-te singur – și multe lucruri se vor desfășura în fața ta.

În primul rând, vei vedea că poți respira în două feluri, pentru că respirația este o punte. O parte este atașată de tine, cealaltă este legată de existență. Prin urmare, poate fi văzută în două moduri.

O poți lua ca pe un act voluntar: dacă vrei să inspiri profund, o poți face; dacă vrei să expiri profund, ai putea s-o faci. Pe de altă parte, chiar dacă nu făceai nimic, respirația continua. Dacă nu trebuie neapărat să faci ceva, persistă. Este și o acțiune neintenționată. Aceasta este partea legată de existență ca atare.

Prin urmare: te poți gândi la respirație ca la ceva ce faci: respiri; sau, te poți gândi exact la opusul: că „te respiră”. Acest al doilea mod trebuie înțeles pentru că te va conduce la o relaxare profundă. Nu tu respiri, existența te respiră: e o schimbare de gestalt, și se întâmplă de la sine. Dacă continui să te relaxezi, dacă accepți totul, dacă te relaxezi în tine, încet… Brusc, realizezi că nu tu ești cel care face aceste respirații, ele vin și pleacă de la sine. Și într-un mod absolut grațios, cu o demnitate intimă, cu un ritm rafinat, a cărui armonie este infinită… Cine joacă teatru? Existența te respiră: intră în tine, și iese din tine. În fiecare clipă te înnoiește, în fiecare clipă se întoarce să te facă viu, se întoarce la tine, neîncetat.

… și așa ar trebui să crească meditația. Este ceva ce poți face oriunde, chiar și în afaceri… Dacă asculți în liniște, chiar și în piața pieței vei simți o armonie aparte în acea agitație: nu va mai fi o distragere a atenției. Dacă taci, vei putea vedea multe lucruri, vei simți valuri incredibile de energie, mișcându-se peste tot în jurul tău. Odată ce accepți, oriunde mergi… vei percepe divinul…